Știu, întrebarea este cu două tăișuri și evident (poate) cu două răspunsuri simple: ori e albă, ori e neagră. Sau poate sunt și amatori de nuanțe de gri? Probabil că da.

Cei ce sunt fideli “griului” cred că sunt indecișii, cei ce ba ar ieși, ba nu ar ieși din zona de confort. Cei care spun “da, aș face schimbarea DACĂ…” urmând evident șirul de argumente în favoarea schimbării. De fapt nu sunt neapărat argumente ce ar duce direct la schimbare, ci poate vorbim de lista de “neajunsuri” ale actualei profesii, listă care se poate schimba de la un moment la altul în funcție de adunarea de noi frustrări sau în funcție de “negocierea” între tine și…tine. Pe modelul “nici în altă parte nu e mai bine”.

Ceilalți colorați în “gri” pot răspunde “nu aș face schimbarea PENTRU CĂ…” și încearcă mai departe să vadă partea bună a ceea ce fac în momentul de față, profesional vorbind. Aici cred că e vorba fie de optimiști, fie de cei ce sunt atât de confortabili acolo unde se află încât sunt multumiți cu locul călduț, dar parcă n-ar zice “nu” unei ocazii ce poate apărea. Evident că nu caută ocazia dar, dacă se întâlnesc cu ea, parcă le face cu ochiul. Parcă.

Practic de aici pleacă totul, de la aceste nuante de gri, de la acești nehotărâți profesional, oameni ce-și pot schimba părerea sau hotărârea fie în timp, fie imediat, în funcție de context. Și când spun context, mă refer fie la faptul că există o presiune foarte mare la locul de muncă iar tu consideri că poți mai mult si atunci cauți schimbarea, fie te trezești că se pune lacătul pe ușa pe care o deschideai în fiecare dimineață de ani buni încoace. Fie apare o oportunitate. Fie ajungi să cauți tu oportunitatea. Dar, aici vorbim de schimbarea de macaz și nu de continuarea profesiei în altă parte. Și la un moment dat, nu mai contează contextul, contează momentul – cel în care îți spui “Punct. Și de la capăt.”

Cu “punctul” e cât se poate de clar. Cu “de la capăt” e altă discuție. Și lansez provocarea unei întrebări (și astept răspuns 😊): te-ai reseta profesional în acel moment? Dacă da de ce ai face-o, ce beneficii crezi că ți-ar aduce o astfel de schimbare? Cât de tare te răscolește întrebarea “oare ce-aș vrea să fac mai departe?”. Dacă e pe vrute atunci alege să muncești de plăcere! Cu plăcere. Da. Nu-i atât de ușor nici măcar să-ți răspunzi la aceste întrebări, darămite să și faci pasul. Dar…Cum ar fi dacă? Cât de motivat ar trebui să fii, ca individ, ca să încerci măcar să te gândești că o poți lua de la zero? Și de cam de cât curaj ai avea nevoie să o faci, să spunem undeva pe la mijlocul carierei. Dar oare merită schimbarea? Hm…

Nu voi răspunde eu la aceste întrebări pentru că, așa cum intuiți, nu există o rețetă pentru nimeni, nu există o schemă de genul “if…then” care să funcționeze pentru toată lumea. Nu suntem construiți la fel și până la urmă, e nevoie de și de culoare, nu-i așa? Nu doar de alb, negru și multe nuanțe de gri. Dacă am ajuns în punctul în care e fie alb fie negru, hotărârea e deja luată, oricare ar fi ea. Iar asumarea ei…eh, asta e altă discuție.

Ce știu eu e că dacă-ți dorești să faci schimbarea, just go for it! Va ieși ceva de aici, va merita oare efortul? Indiferent care ar fi răspunsul, experiența schimbării rămâne. Și până la urmă, noi creștem cu fiecare încercare, oricare ar fi ea, oricare ar fi rezultatul. Evident, decizia trebuie cumpănită bine, trebuie analizate câștigurile versus pierderi, avantajele, riscurile. Și, nu în ultimul rând, aș adăuga și aș încuraja pe fiecare să ia în calcul pe lângă “listă” și intuiția. Cu siguranță funcționează și, cu siguranță, alegerile făcute cu sufletul (și cu lista alături) sunt cele mai bune și mai inspirate.

Indiferent ce răspunsuri am da la întrebările de mai sus, cred că orice schimbare ne scoate din zona de confort. Și doar așa putem evolua. Eu pledez pentru evoluție!

Tu ce părere ai?

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn